Apostolul: Rm 10,1-10; Evanghelia: Mt 8,28-9,1
Contextul biblic al evangheliei zilei (Mt 8,28-9,1; cf. Mc 5,1-29; Lc 8,26-39) este potolirea furtunii de pe mare (Mt 8,23-27). Isus Cristos exorcizează marea agitată simbol al puterilor răului (Ps 73,13-14 LXX), fapt care scoate în evidență atotputernicia sa care supune elementele naturii dezlănțuite. După potolirea ”cutremurului mare” iscat în mare (Mt 8,24), Isus Cristos intră pentru prima dată într-un pământ păgân și exorcizează doi îndrăciți agitați ca marea în timpul furtunii. Marea va fi din nou demonizată pentru că porci demonizați se vor prăvăli în mare (Mt 8,32).
După exorcizarea mării agitate se instalează o liniște nemărginită (Mt 8,26). După exorcizare, îndrăciții sălbatici, agitați (v. 28), stau liniștiți la picioarele lui Isus (Mc 5,15). Forțele răului sunt agitate, zgomotoase. Divinitatea este liniștită, calmă.
În ținutul gadarenilor Isus Cristos a intrat în sfera impurității maxime, de care un evreu ar fugi. A fost întâmpinat de doi posedați sălbatici, de ”moarte” (posedații locuiau în morminte, loc necurat) și de turma de porci (vv. 28.30), animale necurate pentru evrei (Deut 14,8; Lev 11,7: au copita despicată dar nu rumegă; simbol al ipocriziei, al duplicității sau al ereticilor). Pentru romani porcul gras era simbolul prosperității, al belșugului. Episodul se termină cu ”întâmpinarea” lui Isus de către de către locuitorii Gadarei care l-au rugat să plece de la ei (v. 34), motivați de frica față de un străin (Lc 8,37) și de pierderile economice. Isus Cristos a plecat după ce a purificat ținutul de porci, de posedați și de demoni.
Isus Cristos vorbește iar diavolii ”urlă” pentru a înfrica, recunoscându-l pe Isus ca ”Fiu a lui Dumnezeu” (v. 29). După potolirea furtunii, oamenii cuprinși de uimire îl recunosc numai ca om deosebit (Mt 8,27). Marea, fără cuvinte, și diavoli îl proclamă Fiul lui Dumnezeu (v. 29) cel Preaînalt (Mc 5,7), ca îngerul Gabriel la bunavestire (Lc 1,32).
Diavoli sunt surprinși de faptul că Isus a trecut hotarul poporului Israel intrând într-un ținut păgân (”ai venit aici”) și pentru că a venit ”înainte de vreme” (v. 29), înainte de întemnițarea în abis (Apoc 20,3). Diavoli îl roagă pe Isus Cristos ca dacă-i alungă din oameni să-i trimită în turma de porci (v. 31). Isus Cristos le ascultă rugăciunea (v. 32), pentru a arăta apostolilor și nouă că nimic nu se petrece fără încuvințarea sau acordul lui Dumnezeu. La fel, Fiarei apocaliptice „i s-a dat putere să facă și să dreagă” (Apoc 13,5) sau „i s-a dat stăpânire peste toate triburile și popoarele și limbile și neamurile” (Apoc 13,7), adică Fiara acționează cu îngăduința lui Dumnezeu. Fără a se face complice cu puterea politică, Dumnezeu testează „răbdarea și credința sfinților” (Apoc 13,10).
Demoni au ieșit din păgâni, simbolizați de cei doi îndrăciți, și au intrat în porci, simbol al ereticilor (cf. Ilarie). Ereticii, ca și porcii, au copita despicată dar nu rumegă fiind jumătate buni. Au „copita despicată” de tot, adică transformă discernământul (simbolizat de copita despicată) în dezbinare diabolică, alegând numai o parte din adevărul total și unic. Nu rumegă, adică halesc adevăruri și minciuni, fără a medita și aprofunda.
Lucrările înfăptuite de Isus Cristos au și sens simbolic profetic. Vindecarea ordonanței sutașului (Duminica 4 după Rusalii), indică cum va acționa Isus Cristos pentru încreștinarea popoarelor păgâne (de la dreapta Tatălui prin mijlocirea Bisericii). Eliberarea celor doi îndrăciți din ținutul păgân al gadarenilor (Duminica 5 după Rusalii), indică cum vor sfârși creștinii proveniți din popoarele păgâne. Episodul prefigurează ceea ce se va întâmpla cu creștinii înainte de judecata finală, după dezlegarea Satanei din temnița Adâncului (Abis, Hău, diferit de Iad și de Gheenă) și rătăcirea neamurilor din cele patru colțuri ale pământului (Apoc 20,7-8). Masele de creștini vor deveni eretice (protestante), consumiste, păgânizate, ateizate și demonizate, trăind în bunăstarea simbolizată de turma de porci. Porcul la romani era simbol al bunăstării. Bunăstarea amăgitoare se va baza pe combustibilul fosil poluant, pe care steaua (îngerul) căzut din cer pe pământ la eliberat deschizând fântâna Hăului (Apoc 9,1-3). Bunăstarea simbolizată de porci, ca turma de porci ce s-a prăvălit și a pierit în mare (v. 32), se va prăbuși în mare, la căderea și prăbușirea în mare a Babilonului cel mare (Apoc 18,21), probabil la prăbușirea sistemului financiar mondial. Pierzând bunăstarea, creștinii, ca și gadarenii, îl vor pofti pe Isus Cristos să plece dintre hotarele lor (v. 34), acceptând pecetluirea și închinarea satanistă, în schimbul accesului la resurse (Apoc 13,15-17).
Exorcizarea persoanelor fizice este acțiunea fundamentală a lui Isus Cristos pentru a sustrage împărăției Diavolului pe oameni și a pune bazele Împărăției (Bisericii) lui Dumnezeu. Alungarea demonilor cu Duhul lui Dumnezeu e semnul sosirii Împărăției lui Dumnezeu (Mt 12,28). Specificul exorcizării celor doi îndrăciți din Gadara este ieșirea demonilor din oameni (persoane fizice) și intrarea demonilor în turma de porcii (persoană juridică), porci care s-au prăvălit în marea exorcizată și au pierit (v. 32).
Diavolul, în revolta sa față de autoritatea supremă a lui Dumnezeu, pentru a distruge creația lui Dumnezeu, caută să instaureze în lume puterea-autoritatea sa supremă prin demonizarea autorităților publice și prin ele demonizarea persoanelor juridice statale. Când gloatele (legiunile) sunt lăsate să facă ce vreau, semn al „iubirii” demonice a oamenilor, sfârșesc prin prăbușire. Dumnezeu iubește pedepsind pedagogic.
Structurile juridice cele mai mari, statale și suprastatale, sunt persoanele juridice pe care Diavolul are în plan de a le poseda, cucerind pe conducătorii lor. Diavolul își bagă coada în structurile juridice bisericești și își bagă capul în structurile politice prin ateizarea și demonizarea conducătorilor și a gloatelor.
Semnele demonizării unei sistem politic sunt crima și minciuna, pentru că Diavolul este ucigaș de la început și este tatăl minciunii (Io 8,44). Înaintemergătorul sistemului politic demonizat este comunismul ateu, criminal și mincinos. Vizibil criminal și grosolan mincinos. Minciuna comunistă o cred puțini. Sistemul politic demonizat înfăptuiește crima în ascuns și se prezintă ca salvator, pentru a-și legitima puterea. Minciună subtilă pe care o cred toți oamenii care n-au crezut și iubit adevărul (2 Tes 2,10-12). Mai mult, cel care chinuie se plânge că este chinuit, reacție diabolică (Lc 8,28: te rog să nu mă chinui).
Respingerea lui Isus Cristos de către locuitorii Gadarei și de către concetățenii din Nazaret (Lc 4,29), prefigurează respingerea lui Isus Cristos de către israeliți, care și-au stabilit o dreptate a lor înșiși și astfel nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu (Rom 10,3), după cum amintește apostolul Pavel în citirea de azi (Rom 10,1-10: apostolul zilei).
Vezi și Duminica 23 după Rusalii, 6 după Înălțarea sfintei Cruci, comentariul la textul paralel din Lc 8,26-39.