Duminica 7 după Rusalii; vindecarea a 2 orbi și a unui mut

Apostolul: Rm 15,1-7; Evanghelia: Mt 9,27-35

 Isus Cristos perfecționează regimul audio specific Vechiului Testament și inaugurează regimul video, noutatea Noului Testament, fondat pe întruparea Fiului lui Dumnezeu și desăvârșit prin înviere. Pentru a confirma că are putere invizibilă să deschidă ochii minții ca să înțelegem și ochi inimii ca să-l vedem pe Dumnezeu, vindecă de orbire fizică doi orbi. Mariei Magdalena și celor doi ucenici în drum spre Emaus le deschide ochii fizici ca să-l recunoască, iar în cenaclu deschide și ochii minții ca să înțeleagă Scripturile. Lui Petru, Iacob și Ioan, la schimbarea la față, le deschide ochii inimii ca să-i vadă dumnezeirea, să guste vedere fericitoare.

Vindecarea a doi orbi și a unui demonizat mut (Mt 9,27-35; cf. 20,29-34; Mc 10,46-52; Lc 18,25-43), trimite la profeția mesianică din Isaia 35,5-6: „ochii orbilor se vor deschide și gura mutului va striga de bucurie”, profeție împlinită de Isus Cristos.

Vindecarea de muțenie și de orbire fizică și spirituală, trimite la taina botezului, numită și taina iluminării, precum și la viziunea fericitoare a lui Dumnezeu. Noutatea creștină este intrarea în regimul video indirect (simbolic, iconic), pregustare a vederii directe ( 1 Io 3,2: îl vom vedea așa cum este pentru că vom fi ca El, îndumnezeiți) și perfecționarea regimului audio specific Vechiului Testament, pentru că Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul (Evr 1,1-2).

După moartea trupului și prezentarea în fața lui Isus Cristos a sufletului pentru judecata particulară, dacă Isus declară că au fost iertate păcatele și învie pe creștin trimițându-l la casa sa în sălașurile cerești (Duminica 6 după Rusalii), atunci creștinul va avea parte de vederea fericitoare a lui Dumnezeu (Duminica 7 după Rusalii).

Orbii îl apelează pe Isus Cristos pe drum, în public, ca ”Fiul lui David” (v. 27), adică ca rege mesianic, a cărui funcție este ca să asigure hrana și sănătatea poporului. Isus Cristos, regele mesianic, vindecă toată boala și neputința în popor (v. 35) și hărănește mulțimile flămânde (vezi duminica viitoare: Mt 14,14-22). Fiul lui David este un titlu mesianic promis lui David de profetul Nathan (2 Re 7,11-16 LXX), promisiune reiterată de profeți și realizată în Solomon, fiul lui David,  și desăvârșită în Isus Cristos, conform afirmației arhanghelului Gabriel de la bunavestire (Lc 1,32: Dumnezeu îi va da scaunul de domnia al tatăl său David).

Orbi sunt examinați asupra credinței în puterea vindecătoare a lui Isus Cristos, nu asupra  părerii ce o au despre el (v. 28). După verificarea credinței are loc minunea vindecării (v. 29). Orbii cred fără să vadă. Au auzit numai de Isus Cristos, ca și catechumenii creștini. Fariseii văd dar nu cred în Isus Cristos. Credință și apoi vedere, nu invers. Credința extinde vederea pentru a vedea invizibilul (Evr 11,1). Vizibilul este cunoscut prin simțuri ne fiind nevoie de credință.

Isus Cristos vindecă pe orbi acasă (v. 28), în privat, nu în public, după un parcurs inițiatic, și le interzice să-i facă publicitate (v. 30), căci fugea de slava deșartă. Învățătura pentru noi este că nu trebuie numai să nu ne lăudăm, ci să oprim și pe cei ce vor să ne laude (cf. Ioan Gură de Aur).

Faptele bune vorbesc de la sine. Încercarea de a le ascunde este zadarnică. Răul are nevoie de sistem publicitar pentru a se globaliza. Astăzi vorbesc și fac publicitate celui Rău, prin massmedia, faptele rele, aducând spor de audiență.

Vindecarea orbilor are loc după învierea fiicei lui Iair, minune  mare care i-au făcut suficientă publicitate (v. 26) și nu mai era nevoie de publicitatea minunii minore a vindecării orbilor. De fapt vindecarea se face în casă, în mediu privat (v. 28), nu în public, pe drum, iar cu faptele private nu se iese în public (rufele se spală în familie), cum au făcut orbii vindecați (v. 31).

Secretul mesianic, tăinuirea identității mesianice a lui Isus, este cerută cu insistență datorită entuziasmului mulțimilor care putea eșua într-un mesianism politic, cum s-a și întâmplat după înmulțirea pâinilor și a peștilor, când au vrut să pună mâna pe el și să-l facă rege (Io 6,15). Faptul că Isus este un Mesia care va pătimi, va fi revelat și înțeles de apostoli numai după înviere.

Atingerea ochilor orbilor (v. 29), necesară și suficientă, este semn de proprietate și semnul vizibil al transmiterii puterii vindecătoare a lui Isus Cristos. Poporul (Lc 6,19) sau femeia cu scurgere de sânge (Lc 8,44-46), s-au atins de Isus Cristos și o putere vindecătoare ieșea din el.

Isus Cristos exorcizează și dezleagă un surdo-mut îndrăcit (vv. 32-33), adus de alții la el ca o ofertă. Minunea exorcizării și vindecării mutului, care a început să vorbească, depășește puterea oamenilor, care n-au făcut niciodată așa ceva. Așa că origine puterii poate fi numai de la Dumnezeu sau de la Diavol, nu de la oameni. Ca Nicodim (Io 3,2) sau orbul din naștere (Io 9.32-33), mulțimile recunosc intervenția divină, manifestarea (arătarea) lui Dumnezeu, care până acum nu s-a mai manifestat așa în Israel (v. 33). Fariseii, care stau la pândă și calomniază pe Isus Cristos fără argumente, atribuie originea puterii de exorcizare căpeteniei demonilor (v. 34), lui Beelzebul (Stăpânul muștelor). Cu ocazia altei exorcizări, a unui orb mut, Isus Cristos va demonta rațional acuza fariseilor (Mt 12,24-29).

Noi dacă nu putem vindeca bolile și neputințele semenilor, cel puțin să răbdăm slăbiciunile celor neputincioși, întărindu-le nădejdea prin răbdarea și mângâierea pe care le dau Scripturile (Rom 15,1.4: apostolul zilei).

Propovăduirea Evangheliei împărăției, funcția profetică (evanghelică) și minunile de vindecare, funcția regească (v. 35), împreună cu funcția preoțească, cultul dat Tatălui, formează programul de botez și de viață publică a lui Isus Cristos, pe care liturghia creștină îl sintetizează în cele trei părți ale sale: liturghia cuvântului, liturghia darului și liturghia euharistică.

Vezi și comentariul unui episod asemănător, vindecarea orbului Bartimeu din Ierihon (Lc 18,35-43), în Duminica 31 după Rusalii, 14 după Înălțarea sfintei Cruci.

Postat în Cuvinte liturgice