Apostolul: Ef 5,8-19; Evanghelia: Mt 18,10-20
Ziua coborârii Spiritului Sfânt este și ziua Sfintei Treimi, pentru că la Rusalii Treimea este total revelată. După o regulă liturgică a ritului bizantin, a doua zi după o sărbătoare împărătească se sărbătorește cel care a colaborat la evenimentul sărbătorit în prima zi. Prin urmare, a doua zi de Rusalii prăznuim persoana Spiritului Sfânt prin care s-a revelat deplin Sfânta Treime.
După ce Spiritul Sfânt a revelat pe Tatăl vorbind prin profeții, de la nașterea la înălțarea lui Isus Cristos l-a revelat și pe Fiul lui Dumnezeu. De la Rusalii până la sfârșitul lumii, în tot timpul Bisericii, se revelează pe sine, pe chipul sfinților, ca persoană de aceiaș ființă cu Tatăl și cu Fiul.
Biserica lui Dumnezeu, născută la Rusalii, este rodul împlinirii jubileului biblic în jubileul mesianic al Spiritului Sfânt. Prin jubileul biblic familia poporului lui Dumnezeu era renovată. Cu toți membri familiei eliberați din sclavie sau servitudine și întorși acasă, cu o bază materială pentru o viață demnă, pământul strămoșesc recuperat și cu datoriile iertate, se putea începe o viață nouă în familia evreiască. Prin jubileul mesianic al Spiritului Sfânt, eliberați din sclavia Diavolului, cu pământul strămoșesc al raiului recuperat și cu datoriile-păcate iertate, familia noului popor a lui Dumnezeu este renovată.
Voia Tatălui ceresc este să nu piară nimeni, toți să fie recuperați (v. 14). Să nu piară vreunul dintre cei mici, disprețuiți de cei mari (v. 10). A fi mic, copil, este un avantaj pentru că poți să crești. Creșterea spirituală trebuie să fie continuă, pentru că este zbor, în care dacă te oprești cazi.
Misiunea Fiului Omului este să mântuiască tot ce era pierdut (v. 11), dar numai oile pierdute ale casei lui Israel (Mt 15,24). Misiunea Bisericii lui Dumnezeu în Spiritul Sfânt este să recupereze ce era pierdut în toată lumea. Prioritate are recuperarea fratelui care a păcătuit împotriva ta, pentru că greșeala fratelui te atinge direct pe tine și afectează integritatea Bisericii (v. 15). Câștigarea fratelui prin corecție frățească trebuie să se realizeze în trei etape: mustrare între patru ochi, între tine și el însuși, fără intermediari și martori (v. 15); corecție cu mărturia a doi sau trei martori, pentru ca mărturia să fie juridic validă (v. 16; Deut 19,15); recuperare cu ajutorul rugăciuni soborului bisericii, rugăciune ascultată pentru căci este Cristos prezent în mijlocul soborului format din minim două persoane (vv. 17-20).
Sănătosul trebuie să meargă la bolnav. Cel care a fost supărat, trebuie să meargă la cel care l-a supărat, nu invers. Mergi și mustră-l, cere-i socoteală, adu-i aminte de greșeala lui, spune-i ce ai pătimit din pricina lui, nu-l învinui, cearta cu asprime sau pedepsi. Dacă te ascultă și își recunoaște greșeala, l-ai câștigat pe fratele tău pentru Biserică (v. 15). Altfel Biserica ar fi în pagubă, în pierdere.
În rugăciunea arhierească (Io 17), Isus Cristos s-a rugat pentru ucenici ca să fie păziți de Tatăl ceresc, pentru a nu se pierde, cum s-a pierdut Iuda, fiul pierzaniei (Io 17,12). Pierzania definitivă, irecuperabilă și înspământătoare este cea a sufletului și a trupului, a ființei întregi, în balta de foc, în gheenă (Mt 10,28).
Dacă este încăpățânat și nu ascultă, ia cu tine încă unul sau doi martori (v. 16), ca să fii mai puternic, dacă singur ai fost slab. Dacă boala se vindecă greu, doctorul nu abandonează pe bolnav, ci insistă cu alte medicamente. Dacă nu-i va lua în seamă nici pe martori, spune-l tribunalului Bisericii pentru a fi judecat (v. 17), nu fi nepăsător față de fratele bolnav. Dacă nu ia în seamă nici hotărârea simfonică a Bisericii, ”să fie pentru tine ca un păgân și vameș” (v. 17), ceia ce ar putea însemna excomunicarea, cum făceau evreii. De fapt, nu excomunicare din Biserică, ci carantină în Biserică, „Spital de recuperare”, pentru că Isus Cristos nu zice ”să fie pentru Biserică ca un păgân sau vameș”, ci ”să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș”.
Spre deosebire de adunarea evreiască numită sinagogă (synagoge), adunarea creștină se numește ekklesia, adică adunarea celor convocați sau chemați din prejur. În lumea păgână ekklesia însemna„tribunal”, adică adunarea celor convocați pentru judecată. Faptul că suntem ekklesia este subliniat liturgic prin adunare la chemarea clopotelor sau a toacei. Limba română folosește cuvântul biserică, care înseamnă casa împăratului sau casă împărătească.
Apostolul Pavel afirmă posibilitatea judecării și excomunicării fratelui păcătos (punerii în carantină), pentru a se vindeca prin pocăință, recunoscând posibilitatea contactului cu păcătoșii din afara Bisericii, pe care-i va judeca Dumnezeu (1 Cor 5,9-13). Isus Cristos a mâncat și a băut cu vameșii și cu păcătoșii din afară (Mc 2,16), pentru a-i recupera chiar cu prețul compromiterii. Recuperarea nu se poate realiza de la distanță.
Lumina lumii, Isus Cristos, rodește cu apa Duhului Sfânt, în fii luminii, plini de Duh, roadele luminii: bunătate, dreptate și adevăr (Ef 5,8-9.18: apostolul zilei). La faptele neroditoare și ascunse ale întunericului, creștinii nu trebuie să ieie parte, dar nici să rămână neutrii făcându-se complici, ci să le combată dezaprobându-le (Ef 5,11-13).