Parimii; Litie; Polieleu; Pripele; Evanghelia Utreniei: Mt 13,24-30.37-43; Laude; Doxologia Mare. Apostolul și Evanghelia Arhanghelilor: Evr 2,2-10; Lc 10,16-21
Contextul biblic: întoarcerea celor 72 de ucenici dintr-o misiune de antrenament (Lc 10,1-15). Isus Cristos a trimis în misiune (funcție îngerească) două grupuri de ucenici, cu valoare simbolică: 12 apostoli, număr simbolic al celor 12 triburi ale lui Israel (Lc 9,1-11); 72 de ucenici, numărul celor ce de la Moise au primit Spiritul lui Dumnezeu prorocind (Num 11,16-30). Cum 72 = 12 x 6, fiecărui din cei 12 apostoli îi corespund 6 colaboratori din cei 72 de ucenici, formând 12 grupuri de 7 persoane (7 simbolizează plinătatea, perfecțiunea umană). Pentru fiecare din cele 12 grupuri de 7 persoane, a opta persoană este Isus Cristos care i-a trimis. Cristos are codul numeric personal 888 (8 simbolizează perfecțiunea divină).
Evreii credeau că Dumnezeu este înconjurat de nouă sfere de puteri cerești, fără de trup de carne: Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stăpâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii și Îngerii. Serafimii sunt cei mai apropriați de Dumnezeu, iar îngerii cei mai depărtați de Dumnezeu și mai aproape de oameni.
Înger înseamnă mesager, vestitor, ministru, ambasador, intermediar, mijlocitor, postaș, profet ca Ioan Botezătorul (Mc 1,2: iată eu trimit Îngerul meu). Îngerii sunt puteri spirituale (dynameis), care cunosc și împlinesc voința divină. Îngerii vin și merg în fața slavei Domnului, împlinind lucrări liturgice (Tob 12,15). Adoră pe Dumnezeu (Is 6,3; Apoc 4,8; 5,11). Slujesc gratuit pe oameni (Evr 1,14: duhuri slujitoare care slujesc pe cei ce vor moșteni mântuirea). Aduc mesaje oamenilor, ca la bunavestirea lui Zaharia, a Mariei (Lc 1,5-38) și a lui Iosif (Mt 1,18-25).
Îngerul Domnului este Dumnezeu în teofania sa, ca omul să poată supravețui în prezența lui Dumnezeu (Jud 6,11-23: parimiile sărbătorii), pentru că nimeni nu poate vedea fața lui Dumnezeu și să trăiască (Ex 33,20). Cazul lui Ghedeon, care a văzut fața lui Dumnezeu, în vederea misiunii de salvare a poporului, este o excepție care întărește regula (Jud 6,22-23). Îngerul este o „icoană” a lui Dumnezeu, o realitate în care Dumnezeu invizibil se face vizibil, pentru că cel care trimite este într-un fel prezent în cel trimis (mesager, ambasador, înger, apostol).
Mihail și Gavril sunt arhangheli, mai mari peste îngeri (arhistrategi). Numele Mihael înseamnă „cine e ca Dumnezeu?”, nume întrebare cu răspuns implicit: „nimeni”. Este îngerul destinat păzirii și protejării lui Israel (Dan 10,21). Mihail luptă cu Diavolul pentru trupul lui Moise (Iuda 9) și face curățenie în cer (Apoc 12,7-9). Gabriel, în traducere, înseamnă „Tăria/Puterea/Viteazul lui Dumnezeu”. Gabriel tălmăcește lui Daniel viziunile (Dan 8,16; 9,21) și evangelizează pe Zaharia și pe Maria (Lc 1,19.26). Rafael, înseamnă „Vindecarea (Medicamentul) lui Dumnezeu” (Tob 3,17). Din cărțile apocrife cunoaștem și numele altor îngeri: Uriel, Fanuel, Raguel, Sariel, Ieremiel, Faltiel, etc.
Tatăl trimite ca Mijlocitor suprem pe Fiul său, Apostolul Tatălui (Gal 4,4), Icoana Dumnezeului nevăzut (Col 1,15) și Îngerul marelui Sfat (Is 9,6 LXX), care anunță și împlinește planul divin etern și neschimbător în folosul oamenilor (marele Sfat). Fiul trimite de la Tatăl pe Duhul Sfânt Mângâietorul (Io 15,26). Astfel Tatăl are doi „îngeri”, mesageri și liturgi, „mâna” Tatălui (Isus Cristos brațul și Duhul Sfânt degetul: Lc 11,20; Mt 12,28). După întruparea Fiului lui Dumnezeu împreună cu îngerii sunt trimiși ca mesageri-îngeri și apostolii. Fiul alege, instruiește și trimite în misiune de antrenament pe 12 apostoli (Lc 9,1-6) și pe 72 de ucenici (Lc 10,1-20). Ascultarea sau respingerea (disprețuirea) celor trimiși de Isus Cristos este acceptarea sau respingerea lui Isus Cristos și indirect acceptarea sau respingerea Tatălui (v. 16), pentru că Fiul și Tatăl sunt o unică realitate (Io 10,30), precum o unică realitate este Isus Cristos și Trupul său, Biserica lui Dumnezeu (icoana nupțială a lui Isus Cristos). Pentru a accepta pe Isus Cristos și pe Spiritul Sfânt trebuie acceptate persoanele trimise care-i poartă și comunică în sens iconic. Avem aici confirmat principiul tradiției divine și al succesiunii (diadoche) apostolice continue, principiu negat de cei ce cred că pot comunica cu Isus Cristos direct fără intermediari. Isus Cristos este singurul Mijlocitor între Dumnezeu Tatăl și oameni (1 Tim 2,5; Io 14,6). La Tatăl se poate ajunge numai prin Isus Cristos, iar la Isus Cristos numai prin Trupul lui Cristos, Biserica Dumnezeului celui viu, coloana și temelia Adevărului (1 Tim 3,15). Apostolii și succesorii lor, mijlocesc între Isus Cristos și oameni (v. 16). Sunt trimiși, îngeri-icoane vii ale lui Isus Cristos. Despărțirea lui Isus Cristos Capul de Trupul său, Biserica lui Dumnezeu, este act criminal, iar respingerea sau disprețuirea Bisericii, este hulă.
Cu toate lipsurile trupești pe care le avea apostolul Pavel, galatenii l-au primit ca pe un înger a lui Dumnezeu, ca pe Isus Cristos (Gal 4,14). Identificarea lui Isus Cristos cu apostolii sau ucenicii săi misionari este confirmată și de faptul că prigonirea ucenicilor de către Saul este considerată ca prigonire a lui Cristos (Fap 9,4) și binefacerea făcută sau nefăcută ucenicilor va fi considerată ca binefacere făcută sau nefăcută lui Isus Cristos (Mt 25,40.45). La fel în Vechiul Testament, de exemplu, respingerea (lepădarea, nesocotirea) profetului Samuel este echivalentă cu respingerea lui Dumnezeu, ca să nu mai domnească peste israeliți (1 Regi 8,7 LXX).
Mijlocitorii creștini (trimiși, nu autotrimiși) înlătură obstacolul duhurilor rele care împiedică comunicarea între cer și pământ, între Dumnezeu și oameni, luptând nu împotriva cărnii și a sângelui (a făpturilor), ci a duhurilor răutății care sunt în văzduh (Ef 6,12), adică în locul intermediar dintre pământ (oameni) și cer (Dumnezeu).
Întorși glorioși din misiune cei 72 de ucenicii raportează cu bucurie că au descoperit că în numele lui Isus Cristos, demonii, principala piedică a venirii Împărăției lui Dumnezeu, l-i s-au supus (v. 17). Nu se așteptau să facă și exorcisme, ca cei 12 apostoli (Lc 9,1), pentru că au fost trimiși numai să evanghelizeze și să vindece (Lc 10,9). În numele lui Isus Cristos apostolul Pavel a alungat duhul din ghicitoarea din Filipi (Fap 16,18). Acelaș lucru au încercat să-l imite, fără a fi trimiși și prin urmare fără succes, și exorciștii iudei fii lui Sceva, un mare preot iudeu (Fap 19,13-16).
În cer în lumea îngerilor lucrurile s-au clarificat, opțiunile au fost luate. Mihail cu îngerii lui au învins și Diavolul cu îngerii lui a fost aruncat pe pământ, fapt contemplat de Isus Cristos (v. 18; Apoc 12,7-9; Io 12,31; cf. Is 14,12-15, căderea lui Lucifer prefigurată de prăbușirea regelui Babilonului; Iez 28,1-19: cădere lui Lucifer prefigurată de prăbușirea regelui Tirului). Pe pământ lupta continuă cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Cristos (Apoc 12,17), cu creștinii. Împotriva întregii puteri (dynamis) a Inamicului, Isus Cristos a dat ucenicilor putere-autoritate (exousia) victorioasă și imunitate divină, nu parlamentară, simbolizată de călcarea peste șerpi și peste scorpioni (v. 19; cf. Ps 90,13 LXX). Confruntarea se termină cu victoria parțială din mia de ani când Diavolul a fost întemnițat ca să nu rătăcească neamurile (Apoc 20,1-3) și cu victoria finală când Diavolul va fi aruncat în balta de foc (Apoc 20,7-10).
Izvorul și motivul adevăratei bucurii a ucenicilor nu trebuie să fie exercitarea puterii sau pofta de putere, ci înregistrarea în ceruri pentru totdeauna, în memoria lui Dumnezeu (Apoc 3,5; 20,12.15, în cartea susținătorilor vieții), a numelor lor și a celor pentru care au mijlocit mântuirea (v. 20). Împreună cu ucenicii s-a bucurat cu bucurie mare și Isus Cristos în Duhul Sfânt, ca Maria (Lc 1,47), lăudând pe Tatăl care a descoperit lucrarea îngerească de mijlocire nu celor înțelepți și isteți, pricepuți, prepotenți și autosuficienți, ci pruncilor (sugarilor), oamenilor simpli, mai receptivi (v. 21), ca Ieremia (Ier 1,6) sau ciobanul David (2 Re 7,8 LXX). Cu pruncii trebuie să ne asemănăm pentru a intra în Împărăția cerurilor (Mt 18,3).
În veacul acesta Fiul Omului seamănă în ogorul lumii sămânța bună, pe fiii Împărăției, pe ucenici și apostoli, temelia Bisericii lui Dumnezeu. Dușmanul, adică Diavolul, sabotează Biserica pământească semănând, în timpul nopții (când oamenii dorm), sămânța rea (neghina), pe fiii celui Rău. La sfârșitul veacului, când Fiul Omului va veni cu îngerii săi, va trimite pe îngerii secerători să execute sentința, adică să adune neghina și să o arunce în focul nimicirii finale (Mt 13,24-30.37-43: evanghelia utreniei sărbătorii) și să strângă laolaltă pe aleșii săi din cele patru vânturi sau puncte cardinale ale pământului (Mt 24,31).
Legea lui Moise a fost dată prin mijlocirea îngerilor (Gal 3,19; Fap 7,53), pentru că Dumnezeu nu putea fi văzut (Ex 33,20) și ascultat (Deut 5,24) de cineva și să trăiască. Evanghelia a fost vestită prin Fiul lui Dumnezeu întrupat, adeverită prin mărturia apostolilor și întărită de Dumnezeu prin minuni și darurile Duhului Sfânt (Evr 2,3-4). Isus Cristos este mai presus decât îngerii (Evr 1,4; 2,9). Mijlocirea și mântuire aduse de Isus Cristos sunt mai presus decât mijlocirea și mântuirea date prin îngeri în Lege (Evr 2,2-4: apostolul zilei).