Denia Prohodului Domnului; Evanghelia Utreniei: Mt 27,62-66. Doxologia Mare. Liturghia sfântului Vasile cu Vecernie; Câți în Hristos v-ați botezat; Apostolul: Rm 6,3-11; Evanghelia Vecerniei: Mt 28,1-20
”În sfânta și marea Sâmbătă, prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Isus Cristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viața veșnică” (Sinaxar în sfânta și marea Sâmbătă).
”În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, și în rai cu tâlharul, și pe scaun ai fost, Cristoase, cu Tatăl, și cu Spiritul, toate umplându-le, cel ce ești necuprins” (Tropar liturgic, la aducerea darurilor).
După ce a creat Dumnezeu pe om în ziua a șasea, după chipul său și după asemănare (Gen 1,26), și-a desăvârșit lucrările pe care le făcuse și în ziua a șaptea s-a odihnit după toate lucrările sale (Gen 2,2-3). A continuat însă lucrarea providențială de susținere în viață a creației, de guvernare a creației, ca suveran judecător (Io 5,17: Tatăl meu și acum lucrează, și eu lucrez). După ce Isus Cristos a înfăptuit lucrarea urgentă de recuperare și renovare a omului căzut, ruinat, lucrare terminată în ziua a șasea, în Vinerea mare și sfântă, în a șaptea zi, în Sâmbăta mare și sfântă, s-a odihnit în mormânt.
Evanghelia liturghiei utreniei (Mt 27,62-66), are ca temă episodul cu paza mormântului lui Isus Cristos, episod care indirect răspunde la acuzația iudeilor că ucenicii au furat trupul mort a lui Isus și de aceea mormântul este gol, nu pentru că a înviat.
Nici în ziua de după ziua pregătirii, adică în ziua de sabat, arhiereii și fariseii nu au avut odihnă, pentru că și-au amintit că Isus Cristos (în ochii iudeilor, Rătăcitorul), pe când încă trăia a profețit că peste trei zile va învia (Mt 27,62-63). S-au adunat cu toții la Pilat și i-au cerut să întărească mormântul cu pază, până în ziua a treia, pentru ca nu cumva să-l fure ucenicii și apoi să spună poporului că a înviat din morți și astfel rătăcirea ce ar urma să fie și mai rea decât cea de dinainte de așa zisa înviere (Mt 27,64). Pilat i-a sfătuit să folosească straja lor, așa că ei au întărit mormântul cu pecete pe piatra de la intrare și cu strajă (Mt 27,65-66). Răutatea face lucruri nechibzuite. Fără voia lor, arhiereii au lucrat pentru dovedirea adevărului învierii, pentru că dacă mormântul pecetlui și păzit e gol, atunci e gol datorită învierii, nu datorită furtului.
Liturghia sfântului Vasile cel Mare unită cu liturghia vecerniei, la care se citesc 18 parimii din Vechiul Testament, prefigurări ale tainei morții și învierii, și evanghelie (Mt 28,1-20), este prima slujbă a învierii, fiind prima slujbă a sfintei și mari Duminici a învierii Domnului.
Evanghelia vecerniei (Mt 28,1-20) se compune din patru episoade:
- Vizita femeilor ucenice la mormântul gol (Mt 28,1-8; cf. Mc 16,1-8; Lc 24,1-11);
- Apariția Înviatului femeilor ucenice (Mt 28,9-10);
- Anti evanghelia căpeteniilor (Mt 28,11-15);
- Trimiterea ucenicilor în misiune (Mt 28,16-20).
1. Vizita femeilor la mormântul gol (Mt 28,1-8; cf. Mc 16,1-8; Lc 24,1-11);
Femeile ucenice au privit cu atenție locul unde a fost pus pe Isus (Mt 27,61; Mc 15,47; Lc 23,55). Întoarse acasă au avut timp numai ca să procure miresme și parfumuri, nu și pentru îmbălsămare, pentru că a început sabatul, zi în care s-au odihnit (Lc 23,56). După sabat, în prima zi a săptămânii, la o oră imprecisă, când se lumina de ziuă (Mt 28,1), dis-de-dimineață (Mc 16,2) sau la mijirea zorilor (Lc 24,1), femeile ucenice au mers la mormânt cu scopul ca să-l privească, cerceteze (Mt 28,1) și să completeze îmbălsămarea trupului lui Isus (Mc 16,1; Lc 24,1). Pe drum erau îngrijorate că nu va fi cine să le rostogolească piatra foarte mare de la intrarea în mormânt (Mc 16,3). Dar Dumnezeu a anticipat îngrijorarea, pentru că un înger al Domnului (însuși Dumnezeu) a coborât din cer și a glisat piatra și s-a întronizat pe ea (Mt 28,2), pentru a descoperi taina mormântului gol, pântece cosmic din care s-a născut Isus a treia oră prin înviere. Angelofania a provocat un cutremur mare, semn apocaliptic al intrării în era escatologică (Mt 27,51; 28,2). Înfățișarea îngerului era ca un fulger și hainele lui albe ca zăpada, culoarea purității, ca Isus Cristos la transfigurare, înviere anticipată (Mt 28,3; cf. 17,2; Lc 24,4: doi bărbați în haine strălucitoare, ca Moise și Ilie). La apariția angelică cerească paznici înfricoșați s-au cutremurat, ca pământul (cutremur interior) și-au devenit ca morți (Mt 28,4), în antiteză cu învierea drepților (Mt 27,51-54). Femeile ucenice „fulgerate” de prezența divină au fost cuprinse de o teamă sacră și și-au plecat fețele la pământ, ca ucenicii la transfigurare (Lc 24,5; cf. Mt 17,6). Îngerul le-a liniștit pe femeile ucenice cu îndemnul „nu vă temeți!”. Cu acest îndemn a început dialogul cu trimisul ceresc, care apreciază faptul că ele căută îngrijorate pe Isus Nazarineanul, Răstignitul (Mt 28,5; Mc 16,6), dar le reproșează că îl caută pe Cel viu printre morți (Lc 24,5). Le anunță învierea pe care Isus și-a prorocit-o când era în Galileea (Isus profet adevărat, nu rătăcitor mincinos) și le invită să vină și să vadă mormântul gol (Mt 28,6; Mc 16,6; Lc 24,6-7). Apoi le trimite în misiune la ucenici și la Petru, cu mesajul învierii și al întâlnirii acasă în Galileea, unde Înviatul merge înainte ca Maestru ce trebuie urmat de ucenici (Mt 28,7; Mc 16,7). În Galileea îl vor vedea, după cum le-a promis (Mc 14,28). Invitația este adresată nominal lui Petru, pentru ca nu cumva acesta doborât de remușcări și rușine să nu vină la întâlnire. Femeile au părăsit în grabă mormântul, pline de frică, din cauza angelofaniei, și de bucurie mare, din cauza învierii, și au alergat ca să ducă vestea celor unsprezece și tuturor celorlalți (Mt 28,8; Mc 16,8; Lc 24,9)
- Apariția Înviatului femeilor ucenice (Mt 28,9-10).
Înviatul s-a arătat în mod privat Mariei Magdalena (Io 20,11-18), la doi ucenici în drum spre Emaus (Lc 24,13-35) și femeilor ucenice pe când mergeau să-i vestească pe ucenici (Mt 28,9-10). Pentru a nu fi prea mare șocul, „surpriza” întâlnirii cu Înviatul a fost pregătită psihologic de angelofanie. „Iată”, anunță un miracol, Înviatul le-a ieșit în cale și le-a întâmpinat cu salutul „bucurați-vă!”. Ele i-au cuprins picioarele cu putere, gest de supunere afectuoasă și bucurie, și s-au închinat, în stil oriental, cu fața la pământ (Mt 28,9). Spaima nu le-a părăsit pe femei, așa că Isus le liniștește, ca și îngerul, cu îndemnul „nu vă temeți!” și le reînoiește misiunea de a merge la ucenici cu mesajul întâlnirii din Galileea (Mt 28,10).
- Anti evanghelia căpeteniilor (Mt 28,11-15);
Acest episod se leagă de pasajul cu pecetluirea și paza mormântului (Mt 27,62-66). Cele petrecute la mormântul lui Isus Cristos au fost povestite arhiereilor de către uni din strajă (Mt 28,11). Atunci arhiereii și bătrânii s-au sfătuit să dea destui arginți soldaților, cum au dat și lui Iuda, pentru ca ei să neutralizeze evanghelia învierii cu anti evanghelia furtului, răspândind printre iudei minciuna că au venit noaptea în timp ce ei dormeau, ucenicii lui Isus și l-au furat (Mt 28,12-13). Soldații au luat arginții și au făcut cu au fost învățați de arhierei (Mt 28,15). Vestea bună a învierii s-a răspândit gratuit și cu sacrificii. Contra evanghelia minciunii s-a propagat și continuă să se propage cu arginți.
- Trimiterea ucenicilor în misiune (Mt 28,16-20).
Cei unsprezece ucenici s-au prezentat la întâlnirea din Galileea, pe care a fixat-o Isus Cristos Înviat și i-a anunțat prin femeile ucenice (Mt 28,16; cf. 28,7). Întâlnirea a avut loc pe un munte ne precizat, ca și muntele transfigurării, când numai trei ucenici au văzut Împărăția lui Dumnezeu venită cu putere (Mc 9,1), la transfigurare. Acum pentru toți unsprezece se împlinește profeția lui Isus Cristos că sunt unii „care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venită cu putere” (Mc 9,1; cf. Mt 16,28: pe Fiul Omului venind în Împărăția sa), prin înviere.
Ucenicii bărbați, care l-au părăsit în noaptea arestări, văzându-l i s-au închinat. I-au căzut la picioare în semn de adorație, supunere și recunoștință, dar și în semn de pocăință, pentru părăsire și pentru îndoială în mesajul femeilor ucenice (Mt 28,17; cf. Lc 24,11: spusele femeilor le-au considerat o aiureală).
Misiunea încredințată ucenicilor, care astfel devin apostoli, este fundamentată pe puterea (exousia) universală (Mt 28,18: în cer și pe pământ), primită de Isus Cristos Înviatul, și pe prezența universală, continuă, în spațiu și timp, a Înviatului (Mt 28,20: în toate zilele, până la sfârșitul lumi), în Biserica lui Dumnezeu, prin „unda electromagnetică” a Duhului Sfânt (Mt 27,64: după moarte și înviere „îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului”). Misiunea încredințată ucenicilor este asemenea cu misiunea primită de Isus de la Tatăl său (Io 20,21: precum m-a trimis pe mine Tatăl, și eu vă trimit și eu pe voi) și se referă la a face ucenici din toate neamurile prin botez în numele sfintei Treimi și a-i învăța pe ucenici să păzească toate poruncile (Mt 28,19-20). Pentru a putea împlini misiunea primită Înviatul a suflat asupra ucenicilor, ca la crearea omului (Gen 2,7), pe Duhul Sfânt, zicând: „luați Duh Sfânt: cărora le veți ierta păcatele, le sunt iertate, cărora le veți ține, sunt ținute” (Io 20,22-23).