Apostolul: Fap 1,12-17.21-26; Evanghelia: Io 1,18-28
Odată pe an la Paști și săptămânal în fiecare Duminică, sărbătorim ziua celei de a tria nașteri a lui Isus Cristos din moarte la viață veșnică (Col 1,18), iar la Crăciun ziua celei de a doua nașteri, a întromenirii, din Spiritul Sfânt și Fecioara Maria. Prima naștere, a celui ce este la sânul Tatălui (v. 18), a Fiului lui Dumnezeu, este cea veșnică și continuă numai din Tatăl.
În Vechiul Testament Dumnezeu este invizibil față către față, vizibilă fiind doar slava sa (Ex 33,20-23). Se revela prin voce. Numai Dumnezeu poate face vizibil pe Dumnezeu. Dumnezeu Unul-născut, care este în ”măruntaiele” Tatălui, l-a văzut și l-a făcut vizibil pe Dumnezeu, l-a făcut cunoscut deplin, l-a descris și l-a povestit (v. 18).
Fiul-Logos (Cuvânt, Verb) îl ”povestește” pe Tatăl, iar Ioan Botezătorul, profet, om trimis de Dumnezeu (Io 1,6), îl mărturisește pe Mielul și Fiul lui Dumnezeu întrupat (Io 1,29-34). Învierea din morți este dovada de netăgăduit, mărturia Tatălui, în favoarea Fiului său (Fap 17,31).
Sinedriu, autoritatea supremă, națională, administrativă și judiciară, a făcut o anchetă oficială asupra identității și lucrării lui Ioan Botezătorul. A delegat ca anchetatori oficiali preoți și leviți (v. 19), trimiși din partea fariseilor (v. 24). Anchetatorii au lămurită mai întâi identitatea și apoi lucrarea (misiunea) lui Ioan Botezătorul.
Preoția era rezervată fiilor lui Aron (Num 3,10). Leviții, reprezentanți ai poporului lui Israel, ca înlocuitori a tuturor întîilor-născuți din Israel (Num 3,12-13), păzeau și îngrijeau Cortul întâlnirii (Num 1,50-53), iar în timpul templului supravegheau ritualul și învățau poporul.
Ioan Botezătorul ca fiu al preotului Zaharia, provenea dintr-o familie preoțească, dar slujea în pustiu, nu la templu. Nu era încadrat, era autosuspendat, așa că ancheta preoților și leviților asupra situație juridice și identității lui Ioan Botezătorul era justificată. Ancheta despre identitatea lui Ioan Botezătorul este relatată de toți evangheliști (Io 1,19-28; Mt 3,1-12; Mc 1,1-8; Lc 3,1-18). Din întrebările anchetatorilor rezultă că Ioan ar fi putut fi: Mesia, Ilie sau Profetul.
Ioan nu a refuzat interogatoriu anchetatorilor, a depus mărturie, precizând că nu este el Mesia (v. 20), nici Ilie, nici Profetul (v. 21). Răspunsurile lui Ioan, trei ”nu”-uri, sunt ”mărturii”, nu tăgăduiri. Nemărturisirea (amartion) este una din denumirile păcatului. A da mărturie despre lumină este rolul esențial al martorului Ioan (Io 1,7-8). Tranșant Ioan înlătură posibilitatea de a fi confundat cu Mesia, cu profetul Ilie, care va fi trimis înainte de ziua judecății (Mal 3,23 TM), sau cu Profetul misterios promis de Moise (Deut 18,15.18-19). Ioan nu este Ilie, dar totuși așteptarea populară a revenirii, în timpurile mesianice, a lui Ilie răpit la cer, s-a împlinit în Ioan Botezătorul, după cum afirmă Isus Cristos (Mt 17,10-13: Ilie a și venit și nu l-au recunoscut (v. 12)).
La insistența anchetatorilor, care trebuiau să dea un răspuns celor care i-au trimis (v. 22), Ioan se definește, apelând la profetul Isaia 40,3 LXX, ca glas al Cuvântului și înaintemergător a lui Mesia (v. 23). Sinopticii citând Is 40,3, îl descriu mai amănunțit pe Ioan. Personaj atopic și atipic, veșmânt aspru, mâncare frugală (Mt 3,4; Mc 1,6), mesaj radical și incisiv (Lc 3,7-14).
Fariseii îl interoghează pe Ioan asupra legitimității (liceității) înfăptuirii ritualului religios public al botezului (v. 24). Cum va preciza Isus Cristos botezul lui Ioan putea fi din cer sau de la oameni (Mt 21,25). Pentru a face o lucrare religioasă publică, trebuia să fii delegat direct de Dumnezeu, ca profeții, sau de autoritatea ierarhică preoțească. Ioan nu avea autorizație de la Ierusalim, dar avea de la Dumnezeu, ca profet recunoscut de popor, dar nu de autoritățile religioase (Mt 21,25-26: cf. răspunsului preoților la întrebarea lui Isus despre originea botezului lui Ioan), din cauza legăturilor sale cu Isus Cristos.
Spre deosebire de spălările rituale repetitive prescrise de Lege, botezul lui Ioan era unic și asociat cu căință și convertire (Mt 3,6.8.11). Era un botez al pocăinței, care pregătea calea lui Mesia, căruia Ioan nu era vrednic să-l slujească ca sclav, să-i dezlege cureaua încălțării (v. 27) sau să-i ducă încălțările (Mt 3,11).
Botezul creștin, cu Duh Sfânt și cu foc (Mt 3,11; Lc 3,16), pregătit de botezul pocăinței administrat de Ioan Botezătorul, este înserare în taina pătimirii, morții și învierii lui Isus Cristos, în ”misterul pascal”.
Interogatoriul s-a petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan (v. 28), localitate diferită de Betania de lângă Ierusalim, unde locuia Lazăr, Marta și Maria (Io 12,1).
Dacă profetul Ioan Botezătorul a fost martor și prieten al Mirelui Isus Cristos, Matia, apostolul care l-a înlocuit pe Iuda, a trebuit să fie martor al învierii și ucenic a lui Isus Cristos, de la botezul lui Ioan până la înălțare (Fap 1,21-22: apostolul zilei).